E ziua mea , Sf. Andrei , 30 noiembrie, bla-bla. Cateva lucruri am de spus:
1. Am fost surprinsa placut de unele persoane, la care nu ma asteptam sa imi ureze “La multi ani! ” . Multumesc mult, apreciez.
2. Mi-a parut bine ca am vorbit mai mult cu tine azi, mai ales pe fondul ala muzical.
3.Nu m-am simtit tocmai bine azi. Nici fizic , nici psihic. Si mai ales dupa ce mi-ai spus ca nu faci “prea bine”. O sa fiu aici oricand, pentru tine.
4.Sper ca nu am omis pe nimeni din sarbatoritii de azi. Preventiv , la multi ani !
5. Si .. cineva cred ca merita un Iarta-ma ! O sa vezi ca o sa fie mai bine asa, chiar daca nu realizezi acum. Si as putea sa spun mai multe, cu toate ca nu cred ca as mai avea ce , de ce si pentru ce. Imi pare rau ..
Nu am mai trecut pe aici de foarte mult timp. Am avut un program foarte incarcat , putinul timp in care am deschis calculatorul irosindu-l pe mess. Timpul trece aiurea si partea proasta e ca se imparte intre scoala, institut si casa, de cele mai multe ori. Cel putin la mine cam asa e.
Saptamana asta a fost cel mai urat. Mai toti au avut vacanta , mai putin noi. Ce rost are sa pierdem materia ? Ce rost are sa mai dormim 3-4 ore in plus , cand putem sa ne ducem la scoala ? Stupiditati. Noroc cu mini vacanta asta pana miercuri !
De saptamana viitoare incep tezele si de abia astept sa trec de ele, ca toti dealtfel. Tot saptamana viitoare o sa am si ultimele cursuri la institut , pe care sper sa le reiau in ianuarie.Si tot saptamana viitoare ( ma tot repet ) o sa fie si ziua mea , adica 30, adica ultima zi de toamnaa , in sfarsit. O sa inceapa perioada cadourilor , sarbatorilor de iarna pe care le-am asteptat mereu. Au ceva special , ma inveselesc. Aa , era sa uit. Mady, unde facem revelionul ?!
Maine este targ de carte. Sper sa ajung si pe acolo, ar fi placut. E aiurea cand vrei sa mergi in atat de multe locuri , in aceeasi zi. Duminica vin acasa si de abia astept sa cantam , ca de fiecare data.
Am fost saptamana trecuta la 2012, noul fenomen. A fost frumos, efectele au fost geniale , actiunea pe masura , la fel si suspansul si toate cele, cu toate ca ma enerveaza ideea de sfarsit al lumii care se regaseste in n filme.
P.S : La sfarsitul filmului ,a fost melodia asta si mi-a placut.
Sunt plictisita si obosita . Obosita de programul incarcat de la facultate , de zgomotul din bucuresti , de oamnenii care sunt in stare de orice ca sa iasa in evidenta , de profesorii frustrati care iti zic ca oricum nu o sa iei examenul din prima. Vreau sa vina vacanta , sa vina Craciunul. Mi-e dor de putina liniste , de caldura sobei si de un pahar de vin fiert. Mi-e dor de iernile cand mergeam la colindat si intram pana la genunchi in zapada , mi-e dor de vremea cand ma tragea tata cu sania si incepeam sa plang cand ma darama in zapada.
Crezi ca ai totul , cand defapt nu ai nimic . Te amagesti cu franturi din ceea ce iti doresti .Unde esti cand am nevoie de tine? De ce nu esti aici sa ne pierdem unul in parfumul celuilalt , sa dansam in ploaie , sa facem lumea asta urata si gri mai primitoare? As vrea sa dorm in bratele tale , sa-ti ascult bataile inimii, sa respir aerul pe care tu il respiri. Vreau sa visez la ceva mai bun , sa suflu din nou in papadii , sa ma vad din nou in ochii tai. Dar nu esti , si simt ca ma sufoc , simt ca totul se duce de rapa si niciodata nu o sa fie bine , niciodata nu o sa simt dragostea ta.
Si am ridicat iar castele din iluzii si vise si acum le simt greutatea , le simt cum cad in jurul meu , cum ma acopera . Dar eu inca mai sper , inca mai cred ca pot face ceva , inca mai incerc sa schimb lucrurile , sa le fac mai bune . Sper totusi sa nu sfarsesc sub daramaturi incercand sa salvez ceva ce nu a existat decat in viitorul pe care mi-l imaginam eu.
Consideri ca ai ceva pretios.La prima abatere, la primul cuvant negandit ,lucrul acela se sparge in bucati. Si vrei sa-l lipesti si nu poti, nu ii mai gasesti toate partile componente.De ce ? Pentru ca altcineva le-a luat si nu tinde a ti le inapoia , din rautate sau din nepasare.
Plangi.Pentru ca nu mai poti gasi unul la fel . In ceva-ul acela erau sentimente , care s-au acumulat cu greu acolo si pur si simplu nu iti vine sa crezi cat de repede au putut sa se stearga, cat de putin a ramas. Poate ca incepuse sa se piarda din continut cu ceva timp inainte si nu realizai. Si degeaba iti pare rau si degeaba te consumi acum. Pentru ca pentru ceva-ul ala nu exista un “acum”, ci doar “atunci”.Asta daca a existat si ala , pentru ca nu este nimic cert.
Nu asteptarea lunga a unei despartiri in timp te macina , ci asteptarea scurta dintr-un moment in altul cand stii ca ceva se schimba , dar nu stii la ce sa te astepti si nu stii daca poti face sau nu fata.
Nu stii cum o sa te poti controla, dar ai tendinta sa crezi ca se va rezolva. Si trebuie sa faci ceva , nu poti sa te impaci cu ideea ca “ asta e !” . Ar trebui sa vorbesti, ar trebui sa pui conditii si sa astepti compromisuri, sa faci promisiuni si sa accepti scuze.
Imi lipsesti de cateva ore. Promit sa fac ceva sa indrept totul. Sunt impulsiva si de mult ori fac diverse fara sa rationez. Chiar trebuie sa iei totul la ca atare si sa-l ridici la patrat ? Sper sa poti sa uiti de asta.
Candva, o sa te imbratisez si o sa iti spun ca totul va fi bine . Promite-mi ca ma vei crede.
Astazi mergand spre facultate , cu castile in urechi incercand sa mai acopar zgomotul sacaitor al masinilor mai mult decat omniprezente in Bucuresti, am observat printre oamenii mai zgribuliti ca de obicei , firicele mici si albe a ceea ce se poate numi prima zapada. Cam ciudat pentru perioada asta , adica ma gandesc ca e cam devreme , oricum mie mi a pus zambetul pe buze imediat ) si parca mai apareau si alte zambete din coltul gurii. Si ca sa nu o mai lungesc ( ca oricum nu am chef sa scriu , dupa cum sigur v-ati dat seama) o sa va pun melodia pe care o ascultam in timp ce priveam fulgisori de nea. Sper sa va placa :d
Cateodata trecutul revine distrugand orice speranta pe care ti-o faci , incercand parca sa-ti scoata in evidenta toate diferentele dintre ce este acum si ce a fost. Si nu poti rezista , nu poti spune nu cu toate ca sti ca nu asta ti-ai dorit. Iti dai seama ca sfarsitul va fi la fel. Cateodata zici ca ti-e dor de ce a fost , dar de fapt ti-e dor de ceva ce nu a existat , de ceva ce mintea ta si-a imaginat , de fericirea pe care crezi ca ai fi avut-o daca lucrurile se intamplau altfel .Si spui ca totul e la fel cand sti foarte bine ca nimic nu mai e la fel , nu mai poate fi . Insomnie . Amintiri care se sterg una cate una . Goluri. Si ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat , ca totul e normal , si vorbim despre lucruri banale cautand subantelesuri , neavand curaj sa depasim limita invizibila si totusi rigida , asteptand ca cel mai slab sa cedeze , sa spuna cu lacrimile siroind ca nu mai poate. Doar muzica mai trece acea limita , doar cate un acord trist si infundat se mai strecoara dintr-o parte in alta. Frig .Sperante desenate cu creta pe asfalt nestiind ca la prima ploaie se vor transforma in siroaie albe.
Vreau sa va spun o poveste , o poveste care nu stiu cum o sa se termine. Da , o sa incep cu „a fost odata” si sper sa termin cu „au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Nu fiti prea increzatori , nu stiu daca o sa fie asa sfarsitul , de fapt poate nici nu o sa aiba sfarsit…
„ A fost odata un fluture, da , despre un fluture este povestea , un fluture colorat. Si el traia intr-un tinut rece , inghetat unde nu existau flori. Dar fluturele nu era nefericit (poate nici fericit nu era) , ci se multumea sa zboare si sa viseze . Niciodata nu-si imagina viata altfel. Credea ca asa trebuie sa fie . Dar se insela. Nu isi imagina prin cate avea sa treaca , si cat de surprins va fi cand isi va aminti de viata lui monotona de „dinainte” .
Intr-o seara , aproape de sfarsitul toamnei , in timp ce zbura prin aerul inghetat , a simtit un fior si o caldura i-a trecut prin corpul fragil pana in varful aripioarelor . La inceput se simti coplesit , apoi totul s-a transformat in ceea ce noi numim fericire. A fost foarte surprins sa observe ca stralucea intr-o lumina ciudata , galbuie care ii scotea in evidenta culorile vii de pe aripi. Nu prea intelegea ce se intampla , dar dupa ceva timp si-a dat seama ca in acel tinut rece , chiar la sfarsitul toamnei , rasarise soarele , incepuse o noua zi si viata lui se schimbase total. De acum nu mai era frig , caldura ii dadea siguranta si ii umplea sufletul cu o stare ciudata de bine . Totul se schimbase , incepusera sa apara flori iar in aer pluteau acorduri de chitara.
Auzise legende despre soare , flori si caldura insa niciodata nu credea ca o sa vada el asa ceva. In incantarea lui , fluturasul nu isi mai aminti partea „ca nu mereu dureaza pentru totdeauna” despre care legendele aminteau. Si in timp ce zbura , visele lui deveneau mai frumoase si mai multe. Dar ceea ce fluturasul nu isi amintea urma sa se intample . Totul avea sa se risipeasca la fel de brusc cum aparuse: polenul dulce o sa inghete si o sa lase in urma gustul amar al amintirilor frumoase.
Am gasit o melodie pe care am auzi-o de mult timp la tv, dar pe care nu am gasit-o pana acum. Este vesela , dinamica si iti reda buna dispozitie.Si imi place foarte mult .
) si parca mai apareau si alte zambete din coltul gurii. Si ca sa nu o mai lungesc ( ca oricum nu am chef sa scriu , dupa cum sigur v-ati dat seama) o sa va pun melodia pe care o ascultam in timp ce priveam fulgisori de nea. Sper sa va placa :d
