Crezi ca ai totul , cand defapt nu ai nimic . Te amagesti cu franturi din ceea ce iti doresti .Unde esti cand am nevoie de tine? De ce nu esti aici sa ne pierdem unul in parfumul celuilalt , sa dansam in ploaie , sa facem lumea asta urata si gri mai primitoare? As vrea sa dorm in bratele tale , sa-ti ascult bataile inimii, sa respir aerul pe care tu il respiri. Vreau sa visez la ceva mai bun , sa suflu din nou in papadii , sa ma vad din nou in ochii tai. Dar nu esti , si simt ca ma sufoc , simt ca totul se duce de rapa si niciodata nu o sa fie bine , niciodata nu o sa simt dragostea ta.
Si am ridicat iar castele din iluzii si vise si acum le simt greutatea , le simt cum cad in jurul meu , cum ma acopera . Dar eu inca mai sper , inca mai cred ca pot face ceva , inca mai incerc sa schimb lucrurile , sa le fac mai bune . Sper totusi sa nu sfarsesc sub daramaturi incercand sa salvez ceva ce nu a existat decat in viitorul pe care mi-l imaginam eu.
Consideri ca ai ceva pretios.La prima abatere, la primul cuvant negandit ,lucrul acela se sparge in bucati. Si vrei sa-l lipesti si nu poti, nu ii mai gasesti toate partile componente.De ce ? Pentru ca altcineva le-a luat si nu tinde a ti le inapoia , din rautate sau din nepasare.
Plangi.Pentru ca nu mai poti gasi unul la fel . In ceva-ul acela erau sentimente , care s-au acumulat cu greu acolo si pur si simplu nu iti vine sa crezi cat de repede au putut sa se stearga, cat de putin a ramas. Poate ca incepuse sa se piarda din continut cu ceva timp inainte si nu realizai. Si degeaba iti pare rau si degeaba te consumi acum. Pentru ca pentru ceva-ul ala nu exista un “acum”, ci doar “atunci”.Asta daca a existat si ala , pentru ca nu este nimic cert.
Nu asteptarea lunga a unei despartiri in timp te macina , ci asteptarea scurta dintr-un moment in altul cand stii ca ceva se schimba , dar nu stii la ce sa te astepti si nu stii daca poti face sau nu fata.
Nu stii cum o sa te poti controla, dar ai tendinta sa crezi ca se va rezolva. Si trebuie sa faci ceva , nu poti sa te impaci cu ideea ca “ asta e !” . Ar trebui sa vorbesti, ar trebui sa pui conditii si sa astepti compromisuri, sa faci promisiuni si sa accepti scuze.
Imi lipsesti de cateva ore. Promit sa fac ceva sa indrept totul. Sunt impulsiva si de mult ori fac diverse fara sa rationez. Chiar trebuie sa iei totul la ca atare si sa-l ridici la patrat ? Sper sa poti sa uiti de asta.
Candva, o sa te imbratisez si o sa iti spun ca totul va fi bine . Promite-mi ca ma vei crede.
Astazi mergand spre facultate , cu castile in urechi incercand sa mai acopar zgomotul sacaitor al masinilor mai mult decat omniprezente in Bucuresti, am observat printre oamenii mai zgribuliti ca de obicei , firicele mici si albe a ceea ce se poate numi prima zapada. Cam ciudat pentru perioada asta , adica ma gandesc ca e cam devreme , oricum mie mi a pus zambetul pe buze imediat ) si parca mai apareau si alte zambete din coltul gurii. Si ca sa nu o mai lungesc ( ca oricum nu am chef sa scriu , dupa cum sigur v-ati dat seama) o sa va pun melodia pe care o ascultam in timp ce priveam fulgisori de nea. Sper sa va placa :d
Cateodata trecutul revine distrugand orice speranta pe care ti-o faci , incercand parca sa-ti scoata in evidenta toate diferentele dintre ce este acum si ce a fost. Si nu poti rezista , nu poti spune nu cu toate ca sti ca nu asta ti-ai dorit. Iti dai seama ca sfarsitul va fi la fel. Cateodata zici ca ti-e dor de ce a fost , dar de fapt ti-e dor de ceva ce nu a existat , de ceva ce mintea ta si-a imaginat , de fericirea pe care crezi ca ai fi avut-o daca lucrurile se intamplau altfel .Si spui ca totul e la fel cand sti foarte bine ca nimic nu mai e la fel , nu mai poate fi . Insomnie . Amintiri care se sterg una cate una . Goluri. Si ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat , ca totul e normal , si vorbim despre lucruri banale cautand subantelesuri , neavand curaj sa depasim limita invizibila si totusi rigida , asteptand ca cel mai slab sa cedeze , sa spuna cu lacrimile siroind ca nu mai poate. Doar muzica mai trece acea limita , doar cate un acord trist si infundat se mai strecoara dintr-o parte in alta. Frig .Sperante desenate cu creta pe asfalt nestiind ca la prima ploaie se vor transforma in siroaie albe.
Vreau sa va spun o poveste , o poveste care nu stiu cum o sa se termine. Da , o sa incep cu „a fost odata” si sper sa termin cu „au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Nu fiti prea increzatori , nu stiu daca o sa fie asa sfarsitul , de fapt poate nici nu o sa aiba sfarsit…
„ A fost odata un fluture, da , despre un fluture este povestea , un fluture colorat. Si el traia intr-un tinut rece , inghetat unde nu existau flori. Dar fluturele nu era nefericit (poate nici fericit nu era) , ci se multumea sa zboare si sa viseze . Niciodata nu-si imagina viata altfel. Credea ca asa trebuie sa fie . Dar se insela. Nu isi imagina prin cate avea sa treaca , si cat de surprins va fi cand isi va aminti de viata lui monotona de „dinainte” .
Intr-o seara , aproape de sfarsitul toamnei , in timp ce zbura prin aerul inghetat , a simtit un fior si o caldura i-a trecut prin corpul fragil pana in varful aripioarelor . La inceput se simti coplesit , apoi totul s-a transformat in ceea ce noi numim fericire. A fost foarte surprins sa observe ca stralucea intr-o lumina ciudata , galbuie care ii scotea in evidenta culorile vii de pe aripi. Nu prea intelegea ce se intampla , dar dupa ceva timp si-a dat seama ca in acel tinut rece , chiar la sfarsitul toamnei , rasarise soarele , incepuse o noua zi si viata lui se schimbase total. De acum nu mai era frig , caldura ii dadea siguranta si ii umplea sufletul cu o stare ciudata de bine . Totul se schimbase , incepusera sa apara flori iar in aer pluteau acorduri de chitara.
Auzise legende despre soare , flori si caldura insa niciodata nu credea ca o sa vada el asa ceva. In incantarea lui , fluturasul nu isi mai aminti partea „ca nu mereu dureaza pentru totdeauna” despre care legendele aminteau. Si in timp ce zbura , visele lui deveneau mai frumoase si mai multe. Dar ceea ce fluturasul nu isi amintea urma sa se intample . Totul avea sa se risipeasca la fel de brusc cum aparuse: polenul dulce o sa inghete si o sa lase in urma gustul amar al amintirilor frumoase.
Am gasit o melodie pe care am auzi-o de mult timp la tv, dar pe care nu am gasit-o pana acum. Este vesela , dinamica si iti reda buna dispozitie.Si imi place foarte mult .
Ai visat ceva si s-a indeplinit.N-au fost nici cel de-al III-lea razboi mondial, nici gainile din curtea bunicii , nici ..Ma opresc.Da, nimic din astea .De data asta am fost noi.Un noi care exista , in mare parte datorita tie.Si imi vine sa rad cand imi amintesc cum a inceput .Ti-am zis ca esti nebuna ! Si ai ras.Probabil stiai ca, la urma urmei, iti voi multumi pentru asta.
Te iubesc!
P.S : Data viitoare sa sufli intr-o papadie .Sunt curioasa ce iese .
Cand eram mica imi placea sa suflu in papadii. Imi placea sa-mi pun tot felul de dorinte . Nu ma asteptam sa se implineasca , doar le rosteam in gand si suflam. Eram hipnotizata de felul cum zburau pufii si imi imaginam ca visele si dorintele mele zburau o data cu acestia. Ochi senini de copil. Visele continua sa existe , insa pufii de papadie nu mai zboara . Sufletul de copil ramane izolat intr-un coltisor si incerci sa nu il mai vezi. Te face sa plangi. Iti aduce aminte de inocenta cu care suflai in papadii sau poate de visele naive neimplinite.Zambet trist. Ai face orice sa fie iar asa . Nu are rost sa iti repeti ca nu se poate , dorinta ramane.
De foarte multe ori imi doream sa fiu mare , sa fac lucruri pe care le faceau oamenii mari . Ironie trista. Acum vreau sa fiu mica . Oare daca o sa suflu din nou in papadie o sa mi se indeplineasca dorinta? Tu ce dorinte iti pui cand sufli in papadii?
Azi a fost prima zi de facultate , prima zi de studenta. Deja ma simt mai mare ) . A fost interesant , mai ales ca primul curs a fost chimia ; ne-am amuzat teribil cand am aflat ca si examenul la chimie (pe langa cele de la mate ) trebuie obligatoriu luat pentru a promova. Oricum , e o senzatie noua , chiar placuta. Pe langa faptul ca azi mi-am cunoscut colegii am facut si doua cursuri : chimie , dupa cum v-am mai spus si algebra . Imi place . Pana acum nu eram convinsa ca am facut alegerea cea mai buna , dar acum sunt multumita . Maine am un curs de geometrie descriptiva care cica e un fel de arhitectura (desen tehnic si matematica , sau ceva de genu) . Abia astept . Sunt foarte incantata dupa cum vedeti .
Sa aveti o noapte frumoasa . Eu o sa visez cursurile de maine , cred )
) si parca mai apareau si alte zambete din coltul gurii. Si ca sa nu o mai lungesc ( ca oricum nu am chef sa scriu , dupa cum sigur v-ati dat seama) o sa va pun melodia pe care o ascultam in timp ce priveam fulgisori de nea. Sper sa va placa :d
)
