Ultima data cand am scris pe aici era la inceput de an 2 ( da , inca sunt la constructii oricat de greu ar fii de crezut ) ) , acum sunt la inceput de an 3 si imi dau seama ca se ingroasa gluma , proiecte peste proiecte , teme si alte chestii de rezolvat . Ingropata pana la gat este putin spus.. Dar cu un pic de imaginatie , optimism , un zambet larg si putin mai multa munca toate merg bine . Daca mai ai si cativa oameni pusi pe sotii pe langa tine atunci chiar esti norocos. Studentia e o faza frumoasa , daca nu chiar cea mai frumoasa (cu toate ca suna a cliseu eu o spun din tot sufletul) . Pentru mine a fost si este reprezentata cel mai bine de: “N-ai tupeu!!” dupa care de fiecare data incepe distractia. Inca ma mai simt ca la 17 ani , cu toate ca a trecut ceva de atunci .

Acum tocesc tastele cu refresh-uri in asteptarea unui mail de la proful de fundatii in legatura cu proiectul. Nu aveam eu timp de bloguit altfel .. am un catralion de calcule de facut si bat pasu’ pe loc din cauza unei nelamuriri.

Si ca sa aduc o noutate , ma gandesc sa fac o pagina despre ingineri unde sa postez de la bancuri si glume pana la lucruri serioase , noutati si alte chestii legate de ceea ce imi va consuma  parte din viata : ingineria.

M-am mutat , m-am instalat , gata. Ma simt din nou ca acasa. Dupa 3 zile de curatenie in care s-a distrus orice speranta de a mai avea unghiile pe care le ingrijisem cu atentie acasa, am reusit sa facem lumina in noul apartament. Si gata , am inceput din nou viata aglomerata si grabita a Bucurestiului. Si totusi , frigul de afara parca iti patrunde pana in adancul sufletului secandu-te de orice fel de chef de a face ceva. Am racit si vreo 3 zile nu prea am mai iesit din casa. Acum e 8 dimineata si o raza de soare imi da speranta ca saptamana asta incepe mai bine. M-am trezit plina de dorul unei plimbari in parc. Asta era luni . Acum la sfarsit de saptamana nu pot decat sa inchid ochii pentru o clipa si sa astept cu nerabdare sa ajung pe acasa. Au trecut 2 saptamani incarcate si frumoase. La facultate e mare agitatie si deja mi-am intrat in ritm , plus ca nu puteam sa incepem altfel decat cu o mica betie in prima saptamana . Bineinteles pe frigul ala nici nu mergea altceva decat o partida de boltz cu vin fiert. Si ca sa inchei saptamana in acelasi mod a avut grija Mihaela mea scumpa si draga sa vina cu sampania duminica seara sub pretextul ca „o data face omu` 20 de ani” . Si asa am mai facut unul din multele lucruri funny din lista : am desfacut prima sticla de sampanie (cu toata frica mea idioata ca o sa-mi dea in cap dopul sau ca o sa sparg ceva cu el). Si inca ceva : Ioana este foarte fericita ca are o ditamai biblioteca plina cu carti in noul apartament si deci se va delecta mult timp de acum in colo plimbandu-si ochii prin toate.

Va las cu o melodie pe care o tot ascult in ultimul timp si care ma face intotdeauna sa dansez prin casa.

P.S. Promit sa pun poze si sa povestesc tot:D.

M-a intrebat cineva , nu demult , ce inseamna viata . I-am zis ca totul mai mult ca sa scap de o discutie idioata care stiam ca o sa urmeze . Dar acum daca m-ar intreba din noi i-as spune ca e cel mai ciudat lucru care mi s-a intamplat .

P.S. : Sper sa ploua in curand ca altfel murim pe canicula asta. Mi-e dor de iarna (.

Pe de alta parte facultatea , lucrurile noi pe care le-am invatat , oamenii pe care i-am cunoscut si care m-au ajutat direct sau indirect sa mai cresc putin, sa ma maturizez. Practica si toate noptile pierdute calculand sinusuri , arctangente , orientari si alte bazaconii, prima ploaie de vara ,multa cafea , alta viata , alte vise …

Astazi imi strang lucrurile si ma gandesc la cate s-au schimbat de la un 1 octombrie parca atat de vechi si imi dau seama ca toate au ramas la fel , ca eu sunt cea care s-a schimbat . Intr-un fel sunt mandra de mine , stiu ca eu am ales sa fiu asa , ca am reusit sa fac tot ce mi-am propus. Si acum cand in sfarsit a venit vacanta imi dau seama ca vreau sa inceapa facultatea , ca nu vreau sa plec de aici , ca imi e teama de vacanta asta. Ironic , astea doua luni ma plaseaza prea aproape de trecut si prea departe de prezent . Mda .. probabil ca incep sa o iau razna ( asta daca inca nu am luat-o) . Voi astepta cu pulsul crescut un septembrie care probabil va intarzia tocmai din cauza ca e asteptat.

„Nisipul sa fie ud, /Iar marea un pic amara ,/ Nisipul sa zgarie lin, / Iar marea sa fie murdara.”

Puteam sa simt briza si mirosul amarui , numaram stelele si visam . Acordurile de chitara se amestecau cu multimea de scantei si cu trosnetele focului de pe plaja. Stiam ca nimic nu e real insa speram sa raman acolo , prinsa intr-o lume unde timpul nu avea loc. Stiam ca nu ma voi plictisi , ca pot privi rasaritul de un milion de ori , ca pot simti briza un milion de ani si ca de oricate ori voi calca pe nisipul fierbinte nu mi se va parea prea mult , de fiecare data sentimentul va fi mai profund.

„Acuma stiu ca marea ma asteapta… / Nisipul ma va saruta si el / O scoica o sa ma zgarie in mana dreapta / Algele o sa ma gadile nitel”

Am adormit spre dimineata cu sunetul ritmic al valurilor in urechii si am visat privirea de altadata si am simtit mirosul care candva imi era vital.

„Vrei soare, soare iti dau / Sau pielea ti-e ruda cu luna, / Pe stanci daca vrei te sarut / Sau in apa…mi-e totuna.”

Am inceput practica . A tot fost amanata si cu toate ca eram constienta de faptul ca nu scap de ea ma bucuram de fiecare data cand se amana. Am un program de toata frumusetea , cel putin 8 ore pe zi plus weekend-uri. E extrem de obositor mai ales ca mai am si de invatat pentru colocvii si pentru vreo 2 partiale intarziate ( la analiza si la ecuatii diferentiale) . Dar nimic nu e atat de negru pe cat pare . Sunt si parti distractive in toate astea . Sa va explic mai intai ce facem la practica. Suntem echipe de cate 10 persoane , cu cate un sef si un adjunct. Fiecare echipa a primit cate o cladire din preajma facultatii si aparatele necesare ( theodolit , nivela si 2 mire –stiu ca deja v-am bagat in ceata ) ) pentru a masura unghiuri , distante si diferente de nivel. La sfarsit va trebui sa face mai multe planuri ale cladirii respective la anumite scari. E destul de complicat si foarte mult de munca. Partea funny este cand nu putem masura din cauza copacilor sau a boschetilor si trebuie dati la o parte. Asta e mai ales treaba baietilor din grupa.

Sorin si Mirela  ’luminandu-mi’ calea  :)) .

Mai sunt probleme si cu masinile : de exemplu sambata ne-am fixat punctele de unde vom face toate masuratorile iar duminica am constatat cu regret ca un nene isi parcase masina fix pe punctul nostru. Si culmea , am mutat punctul , am instalat aparatul si cand sa incepem masuratorile a inceput ploaia. Speram maine sa avem timp frumos si sa reusim sa terminam masuratorile .

Eu si Ana …hmm …cata concentrare . Aaa si theodolitul manca-l-ar mama ).

Si cum dupa munca trebuie si relaxare , sambata seara echipa nr 1 a pus de o iesire „la o bere” care s-a lasat cu mult ras si voie buna , toti uitand cat de obositi eram si cat de mult mai aveam de munca. Si , ca tot e vorba de bere , am fost miercurea trecuta la concert Iris si Zdob si Zdup ( se sarbatorea ziua barbatului ) . Am baut bere , am dansat ca o nebuna ( probabil l-am speriat pe Catalin  :D ) si am cantat cu zapacita de Madu  pana am ajuns in Dristor, ca doar nu degeaba ne numim tusea si junghiul ) .

Acum asteptam concertul AC/DC de la sfarsitul saptamanii la care normal ca nu avem bilete dar totusi ne ducem sa tragem si noi cu urechea. Se mai ofera careva?

Am ras , am dansat  si  bineinteles  ca  nu  ne -au lipsit  chitarele.