Nu am mai trecut pe aici  de aproape un an..probabil nu mai e nimeni care sa intre , dupa atata asteptare e de inteles. Dar m-am intors ( sper sa ma si tin de treaba) cu chef de palavragit despre una si alta , bune si rele ca doar traim pe taramuri de ‘basm’ si nu exista cuvinte care sa ne descrie mai bine decat  sarcasmul si ironia.

Ultima data cand am scris pe aici era la inceput de an 2 ( da , inca sunt la constructii oricat de greu ar fii de crezut :)) ) , acum sunt la inceput de an 3 si imi dau seama ca se ingroasa gluma , proiecte peste proiecte , teme si alte chestii de rezolvat . Ingropata pana la gat este putin spus.. Dar cu un pic de imaginatie , optimism , un zambet larg si putin mai multa munca toate merg bine . Daca mai ai si cativa oameni pusi pe sotii pe langa tine atunci chiar esti norocos. Studentia e o faza frumoasa , daca nu chiar cea mai frumoasa (cu toate ca suna a cliseu eu o spun din tot sufletul) . Pentru mine a fost si este reprezentata cel mai bine de: „N-ai tupeu!!” dupa care de fiecare data incepe distractia. Inca ma mai simt ca la 17 ani , cu toate ca a trecut ceva de atunci .

Acum tocesc tastele cu refresh-uri in asteptarea unui mail de la proful de fundatii in legatura cu proiectul. Nu aveam eu timp de bloguit altfel .. am un catralion de calcule de facut si bat pasu’ pe loc din cauza unei nelamuriri.

Si ca sa aduc o noutate , ma gandesc sa fac o pagina despre ingineri unde sa postez de la bancuri si glume pana la lucruri serioase , noutati si alte chestii legate de ceea ce imi va consuma  parte din viata : ingineria.

Salutam cu rezbegt, jefu.
Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem
control la aerobort. Bastrat dolar american blestemat, bentru
construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din
buzunar.
Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el
la cafenea blan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu
zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat
cur fok.
Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania,
cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!
Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia,
fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut, tigle kazut cap cind
vind bate.
Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut
frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie
recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam…
Inderesat bilotat avion bentru lovit gladire la roman.
Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran,
plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara
abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…
Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus
la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie
la barter. Aicia la Romania, mult cretin este! Zbierat, zguibat la sin,
cacat be mine de frica !
Jefu, ma indorc acasa! Asta romani nu are nevoie de
terorist, face singur treaba.

M-am mutat , m-am instalat , gata. Ma simt din nou ca acasa. Dupa 3 zile de curatenie in care s-a distrus orice speranta de a mai avea unghiile pe care le ingrijisem cu atentie acasa, am reusit sa facem lumina in noul apartament. Si gata , am inceput din nou viata aglomerata si grabita a Bucurestiului. Si totusi , frigul de afara parca iti patrunde pana in adancul sufletului secandu-te de orice fel de chef de a face ceva. Am racit si vreo 3 zile nu prea am mai iesit din casa. Acum e 8 dimineata si o raza de soare imi da speranta ca saptamana asta incepe mai bine. M-am trezit plina de dorul unei plimbari in parc. Asta era luni . Acum la sfarsit de saptamana nu pot decat sa inchid ochii pentru o clipa si sa astept cu nerabdare sa ajung pe acasa. Au trecut 2 saptamani incarcate si frumoase. La facultate e mare agitatie si deja mi-am intrat in ritm , plus ca nu puteam sa incepem altfel decat cu o mica betie in prima saptamana . Bineinteles pe frigul ala nici nu mergea altceva decat o partida de boltz cu vin fiert. Si ca sa inchei saptamana in acelasi mod a avut grija Mihaela mea scumpa si draga sa vina cu sampania duminica seara sub pretextul ca „o data face omu` 20 de ani” . Si asa am mai facut unul din multele lucruri funny din lista : am desfacut prima sticla de sampanie 😀 (cu toata frica mea idioata ca o sa-mi dea in cap dopul sau ca o sa sparg ceva cu el). Si inca ceva : Ioana este foarte fericita ca are o ditamai biblioteca plina cu carti in noul apartament si deci se va delecta mult timp de acum in colo plimbandu-si ochii prin toate.

Va las cu o melodie pe care o tot ascult in ultimul timp si care ma face intotdeauna sa dansez prin casa. 🙂


Ai fost ca un curcubeu dupa furtuna. Ai aparut din senin si ai zambit de parca stiai prin ce trec. Ai fost increderea in mine care imi lipsea atunci. Am intins mana spre tine si am stiut ca de acum voi lasa trecutul si voi incepe o alta poveste . Imi amintesc mirosul de zmeura din dimineata aia si nu imi vine sa cred cat de mult a trecut. Cateva zile si vom pasi din nou impreuna , si nu uita: un sarut pentru fiecare pas. Asa ne-a fost intelegerea . 😛

Intr-un cuvant , plictiseala. Parca zilele trec din ce in ce mai greu si mai sufocant. Simt cum inebunesc din cauza caldurii. As vrea sa ploua cateva zile, si as vrea sa vina toamna mai repede si sa ne adunam cu totii in Bucuresti , sa ne reluam viata de acolo. Cu atata plictiseala deja fac planuri pentru primele saptamani din octombrie  impreuna cu cativa prieteni: petreceri , facultate , parc , concerte etc. Parca toate astea fac timpul sa zboare mai repede. Pentru prima  saptamana punem la cale o petrecere destul de interesanta as spune. Mi-a venit ideea acum cateva zile cand in lipsa de ocupatie am scormonit prin niste haine mai vechi de ale mamei si am dat peste niste rochite superbe: o petrecere in stilul anilor 70- 80. Probabil ca vor fii multe improvizatii dar sunt foarte incantata de idee , si atata timp cat ma tine ocupata e perfect. Ma gandesc ce poze faine vor iesi..Acum vorbeam cu Cristina daca sa ii invitam si pe baieti sau sa fie o petrecere intre fete si ne gandeam la 3 posibilitati: 1 si cea mai interesanta ar fii sa ii imbracam si pe ei in rochii , 2 sa ii punem sa-si caute costume , fracuri sau orice alta costumatie de genul asta si 3 sa ramana intre fete petrecerea. Pana acum prima e cea mai votata :)). Abia astept sa vad ce o sa iasa. Inca putin si incepe distractia …

P.S. Promit sa pun poze si sa povestesc tot:D.

Te gandesti ca totul s-a terminat , ca au ramas doar ruinele si o durere care pare ca nu o sa treaca niciodata. Te simti coplesit de naivitatea cu care ai privit lucrurile si te miri cum de nu ai vazut asta pana acum. E ca atunci cand te chinui cu o problema de matematica si dupa mult timp , brusc iti dai seama ca solutia era atat de evidenta iar tu cautai atat de departe. Simti nevoia sa-ti dai o palma peste frunte si sa spui : „Cum am putut sa nu observ!” . Diferenta e acea durere. Parca viata incearca sa te invete ceva , dar tu nu vrei sa vezi asta , pentru ca esti prea „implicat”. Dar ea are rabdare pentru ca stie ca mai devreme sau mai tarziu o sa vezi , depinde de tine cat de repede poti sa deschizi ochii si sa accepti realitatea. Si atunci cand se intampla asta , cand iti spui ca gata , te-ai maturizat , ti-ai invatat lectia ghici ce…te trezesti din nou prins in acelasi joc, si iti place. Exista teama aia ca o sa se intample la fel , exista orgoliul care iti spune ca faci aceleasi „greseli” dar asta face totul mai ispititor .Merita sa risti orice pentru cateva momente in care te simti bine , in care simti ca ai un loc al tau , ca insemni ceva pentru cineva. Majoritatea oamenilor spun ca echilibrul e solutia , dar la naiba , cati dintre noi au asa ceva?! Echilibrul inseamna liniste , inseamna un curs lin al vietii adica monotonie. Nimeni nu cauta echilibrul , cu toate ca putini sunt cei care recunosc asta. Probabil cautam asta  dupa o anumita varsta , cand ne simtim neputinciosi si simtim ca nu mai facem fata adevaratei vietii. E dorinta aia de a nu ramane complet singur , de a simti ca mai exista cineva care are aceleasi neajunsuri ca si noi. Dar sa revenim la ce spuneam ca despre batranete am sa scriu cand o sa fiu mai aproape,adica dupa ce fac 20 de ani ;)). Cel mai bun exemplu e faptul ca urasc vacantele. Nu va ganditi ca sunt o tocilara nebuna , doar ca nu suport sa stau degeaba. E cea  mai groaznica pedeapsa pe care o pot primi. Ma obisnuisem sa am tot timpul ceva de facut , imi place sa ma simt implicata in ceva , nu orice ,evident ceva care sa-mi placa. Poate ca m-am plans foarte mult in ultimile 2 luni de facultate , era greu , ajunsesem sa dorm 3 ore pe noapte dar simteam ca traiesc . Imi e dor de starea aia. Urasc monotonia (parca te aud spunand „Ti-am zis eu ca trebuie sa urasti si tu ceva!”). Si totusi imi face bine linistea de acasa ( in speranta ca o sa tina pana se termina vacanta) . Cateodata am impresia ca aici traiesc intr-o lume paralela. Plimbari cu bicicleta la miezul noptii , porumb fiert afara in tuci , o bere cu tata 😀 . Ma opresc ca deja va fac pofta,cred :P.

M-a intrebat cineva , nu demult , ce inseamna viata . I-am zis ca totul mai mult ca sa scap de o discutie idioata care stiam ca o sa urmeze . Dar acum daca m-ar intreba din noi i-as spune ca e cel mai ciudat lucru care mi s-a intamplat .

P.S. : Sper sa ploua in curand ca altfel murim pe canicula asta. Mi-e dor de iarna :((.

Bagaje. Ma pregatesc sa plec acasa , a mai trecut un an. Un an asa plin ca mi-e greu sa-mi amintesc cum a inceput. De data asta e mai greu sa fac bagajele , de data asta iau totul cu mine , nu ma mai intorc aici. Privesc fiecare coltisor si mi-se deruleaza amintiri ca un film. Dupa sifonier sta o sticla goala de sampanie care parca nu vrea sa fie aruncata cu toate ca a trecut mult timp … o sa-mi fie dor , de fapt deja mi-e dor. 4 ani 6 luni si 3 zile. Atat de mult timp si atat de multe amintiri frumoase. Incerc sa-mi amintesc toate clipele frumoase si majoritatea sunt de anul asta : serile in care faceam gogosi ,placinta sau clatite , bataia cu faina ,iesirile in parc si datul in leagan, discutiile de la miezul noptii cand bateau vecinii in perete ca radem prea tare ,primele mele zdranganeli din chitara , serile linistite in care ne uitam la filme triste doar pentru ca aveam chef sa plangem iar Cristina facea totul amuzant cand spunea ca are o stare de somnolenta. Atatea vise si emotii impartasite , atatea sticle de vin si bere golite…

Pe de alta parte facultatea , lucrurile noi pe care le-am invatat , oamenii pe care i-am cunoscut si care m-au ajutat direct sau indirect sa mai cresc putin, sa ma maturizez. Practica si toate noptile pierdute calculand sinusuri , arctangente , orientari si alte bazaconii, prima ploaie de vara ,multa cafea , alta viata , alte vise …

Astazi imi strang lucrurile si ma gandesc la cate s-au schimbat de la un 1 octombrie parca atat de vechi si imi dau seama ca toate au ramas la fel , ca eu sunt cea care s-a schimbat . Intr-un fel sunt mandra de mine , stiu ca eu am ales sa fiu asa , ca am reusit sa fac tot ce mi-am propus. Si acum cand in sfarsit a venit vacanta imi dau seama ca vreau sa inceapa facultatea , ca nu vreau sa plec de aici , ca imi e teama de vacanta asta. Ironic , astea doua luni ma plaseaza prea aproape de trecut si prea departe de prezent . Mda .. probabil ca incep sa o iau razna ( asta daca inca nu am luat-o) . Voi astepta cu pulsul crescut un septembrie care probabil va intarzia tocmai din cauza ca e asteptat.

Am visat marea … am auzit valurile si am facut baie in bezna noptii inainte de rasarit. Mi s-au imbibat pielea si parul cu mirosul de sare .Am auzit tipatul ascutit al pescarusilor pe plaja , am simtit nisipul gadilandu-mi talpile si mi s-a facut dor de trecut , de vise pierdute undeva in largul marii .

„Nisipul sa fie ud, /Iar marea un pic amara ,/ Nisipul sa zgarie lin, / Iar marea sa fie murdara.”

Puteam sa simt briza si mirosul amarui , numaram stelele si visam . Acordurile de chitara se amestecau cu multimea de scantei si cu trosnetele focului de pe plaja. Stiam ca nimic nu e real insa speram sa raman acolo , prinsa intr-o lume unde timpul nu avea loc. Stiam ca nu ma voi plictisi , ca pot privi rasaritul de un milion de ori , ca pot simti briza un milion de ani si ca de oricate ori voi calca pe nisipul fierbinte nu mi se va parea prea mult , de fiecare data sentimentul va fi mai profund.

„Acuma stiu ca marea ma asteapta… / Nisipul ma va saruta si el / O scoica o sa ma zgarie in mana dreapta / Algele o sa ma gadile nitel”

Am adormit spre dimineata cu sunetul ritmic al valurilor in urechii si am visat privirea de altadata si am simtit mirosul care candva imi era vital.

„Vrei soare, soare iti dau / Sau pielea ti-e ruda cu luna, / Pe stanci daca vrei te sarut / Sau in apa…mi-e totuna.”

Am inceput practica . A tot fost amanata si cu toate ca eram constienta de faptul ca nu scap de ea ma bucuram de fiecare data cand se amana. Am un program de toata frumusetea , cel putin 8 ore pe zi plus weekend-uri. E extrem de obositor mai ales ca mai am si de invatat pentru colocvii si pentru vreo 2 partiale intarziate ( la analiza si la ecuatii diferentiale) . Dar nimic nu e atat de negru pe cat pare . Sunt si parti distractive in toate astea . Sa va explic mai intai ce facem la practica. Suntem echipe de cate 10 persoane , cu cate un sef si un adjunct. Fiecare echipa a primit cate o cladire din preajma facultatii si aparatele necesare ( theodolit , nivela si 2 mire –stiu ca deja v-am bagat in ceata ;)) ) pentru a masura unghiuri , distante si diferente de nivel. La sfarsit va trebui sa face mai multe planuri ale cladirii respective la anumite scari. E destul de complicat si foarte mult de munca. Partea funny este cand nu putem masura din cauza copacilor sau a boschetilor si trebuie dati la o parte. Asta e mai ales treaba baietilor din grupa.

Sorin si Mirela  ‘luminandu-mi’ calea  :)) .Sorin si Mirela "luminandu-mi " calea :))

Mai sunt probleme si cu masinile : de exemplu sambata ne-am fixat punctele de unde vom face toate masuratorile iar duminica am constatat cu regret ca un nene isi parcase masina fix pe punctul nostru. Si culmea , am mutat punctul , am instalat aparatul si cand sa incepem masuratorile a inceput ploaia. Speram maine sa avem timp frumos si sa reusim sa terminam masuratorile .

Eu si Ana …hmm …cata concentrare . Aaa si theodolitul manca-l-ar mama :)).

Si cum dupa munca trebuie si relaxare , sambata seara echipa nr 1 a pus de o iesire „la o bere” care s-a lasat cu mult ras si voie buna , toti uitand cat de obositi eram si cat de mult mai aveam de munca. Si , ca tot e vorba de bere , am fost miercurea trecuta la concert Iris si Zdob si Zdup ( se sarbatorea ziua barbatului ) . Am baut bere , am dansat ca o nebuna ( probabil l-am speriat pe Catalin  😀 ) si am cantat cu zapacita de Madu  pana am ajuns in Dristor, ca doar nu degeaba ne numim tusea si junghiul :)) .

Acum asteptam concertul AC/DC de la sfarsitul saptamanii la care normal ca nu avem bilete dar totusi ne ducem sa tragem si noi cu urechea. Se mai ofera careva? 😀

Probabil ca nu o sa mai am timp sa mai postez prea curand si ma gandeam sa pun cateva poze facute weekend-ul trecut la padure. Imi plac foarte mult si adevarul e ca m-am si distrat pe cinste  asa ca nu o sa rezist sa nu le pun si aici.

Am ras , am dansat  si  bineinteles  ca  nu  ne -au lipsit  chitarele.